joi, 12 decembrie 2019

Retrăiți gustul sărbătorilor de odinioară

10:01 0 Comments

V-ați întrebat vreodată ce își doresc cel mai mult oamenii? Ați putea răspunde (greșit) că vor bani, sănătate, faimă, statut social înalt etc. Nu. De fapt își doresc să fie iubiți! Să se simtă fericiți.

Luna decembrie este singura luna din an în care vedem mai multe zâmbete în jurul nostru. Sărbătorile de iarnă ne fac acest cadou și ne ‚împing’ de la spate să fim mai copilăroși, să ne dăm cu sania, să ne batem cu zăpadă sau să împodobim bradul și să ne bucurăm de fiecare dată la fel de mult. Parcă și gândurile bune își fac tot mai mult loc în viața noastră, fie că dorim să fim mai darnici, să ajutăm sau, pur și simplu, să facem ceva deosebit pentru noi înșine. De cele mai multe ori această stare de bine nu ține doar de ce ni se petrece în prezent, ci și de întâmplările din trecut, ale căror amintiri trezesc emoții plăcute în noi.

Amintirile și mecanismele declanșatoare
Există studii care demonstrează că amintirile pot fi declanșate de anumite mecanisme auditive, olfactive sau gustative. Unele dintre acestea ar fi zgomotele sau muzica. Astfel, în timp ce un zgomot repetitiv și strident, precum un claxon sau o bormașină, ne poate genera o stare de nervozitate, o melodie pe care am ascultat-o la balul din liceu ne poate da o stare de melancolie.
Conexiuni asemănătoare ni se întâmplă și când simțim un miros pe care îl recunoaștem dintr-un anumit moment din viața noastră și care este foarte probabil să reactiveze emoția pe care o trăiam atunci. Vi s-a întâmplat vreodată vară să simțiți mirosul proaspăt de portocală și să va gândiți la Crăciun? Despre asta e vorba.

Copilul din noi
Creierul nostru este, de asemenea, capabil să lege aroma alimentelor de stările noastre emoționale. O face de cele mai multe ori fără ca noi să conștientizăm. Iar cele mai plăcute amintiri pe care ni le poate declanșa un astfel de mecanism sunt cele din anii copilăriei. Explicațiile sunt simple – inocența primilor ani din viață, lipsa grijilor sau orele întregi pe care le petreceam jucându-ne – e normal să ne determine să privim cu nostalgie la acea perioadă. Nu-i așa că ne bucurăm de fiecare dată când redescoperim o melodie, o aromă sau un produs care ne duce cu gândul la copilărie?

Noi, adulții, știm că în urmă cu 30 ani nu erau atât de multe opțiuni la magazin. Va mai amintiți ce primeam de Sărbători? Portocale sau banane verzi pe care părinții le puneau la copt învelindu-le în ziar, mentosane, bomboane cubaneze sau CIP, halva, șerbet, tablete de glucoză, celebra gumă Turbo, biscuiții cu cremă sau batonul de ciocolată cu rom. Însă unele dintre cele mai populare dulciuri, pe care toată lumea le îndrăgea, erau napolitanele spiralate, pe care, mai nou, le putem găsi din nou pe rafturile magazinelor. Compania Pan Food a avut curajul să le relanseze, după luni întregi de cercetare, obiectivul fiind acela de a reitera gustul de odinioară al Spiralinelor și de a-l desăvârși cu mai multe creme: cacao, cocos și vanilie.

Așa că, dacă vreți să vă aduceți aminte de gustul copilăriei, savurați acest desert și o să vedeți că e la fel de bun. Ba chiar puteți merge ‚mai departe’ de dragul amintirilor: agățați napolitanele în pom, cum făceau părinții și bunicii noștri...iar noaptea strecurați-vă și mâncați-le. Că să fie rețeta completă!
Text preluat (More Than Pub)

luni, 9 decembrie 2019

Pizza cu blat de paine

13:41 0 Comments
    


Am vrea sa mancam pizza si ne grabim? Cea mai rapida pizza e cea cu blat de paine.
Nu am cantitati pentru aceasta reteta. 

Deci avem nevoie de paine veche, cascaval (250 gr), mezeluri, 2-3 oua, pasta de rosii sau ketchup, lapte, sare si piper.

Toppingul difera de la caz la caz si depinde foarte mult de ceea ce am in frigider la acel moment. Prima data imi pregatesc toate ingredientele necesare pentru topping. Tai la dimensiunea dorita mezelurile si le amestecam cu pasta de rosii sau ketchup-ul si le condimentam cu piper. Dau pe razatoare cascavalul si ouale le batem bine. In ouale batute adaug putina sare, piper si jumatate din cantitatea de cascaval, iar pe restul il las sa il presar deasupra.
Aprind focul la cuptor sa se incalzeasca si captusesc tava cu hartie de copt, sau unsa cu putin ulei.

Luam feliile de paine le inmuiem in lapte si le asezam cat mai strans in tava, iar locurile ramase goale le umplu cu bucatele mici de paine. Pun peste ele amestecul de mezeluri cu ketchup(pasta de rosii), pe care o intandem pe toata suprafata. Peste punem amestecul de oua batute cu condimente si cascaval, iar pe deasupra presar cascaval ras. 

La alegere putem pune masline, ardeu gras, ciuperci . Eu in acest moment nu am avut prin frigider, deci pizza mea a fost doar cu mezeluri si cascaval.

Bagam la cuptor tava si asteptam cca 15-20 minute pana e gata. Va doresc pofta buna!!!!

PS.Feliile de lapte nu trebuie sa le inmuiem tare in lapte, caci se vor arde.


Daca va place aceasta reteta, nu ezitati sa-mi lasati un comentariu pe blog, pe pagina de facebook sau pe insagram. Va voi raspunde tuturor cu drag. Nu uitati ca aveti si posibilitatea sa distribuiti reteta pe retelele de socializare, pentru a veni in ajutorul celor ce au nevoie de ea. Multumesc!

miercuri, 4 decembrie 2019

Din Jurnalul unui nostalgic

17:12 0 Comments
       

      Prin anii 70-80, când eram un copil vesel și neștiutor iar părinții se plângeau de zahărul și uleiul raționalizat pe cartelă, îmi amintesc că bucuriile prietenilor mei, la fel de energici și puși pe şotii, erau joaca și dulciurile (mereu împărțite frățește!).

1. La şcoală! Vai, eram atât de năzdrăvani… Ne-am fi jucat non stop, fotbal, frunza, lapte gros, baza, șotron, țările și multe alte jocuri, iar când ne îndrăgosteam de vreo colegă, îi „arătam” noi: o trăgeam de codițe sau o șicanam în toate pauzele (chiar și în timpul orei), dacă prindeam ocazia. Da, da, îmi amintesc și acum că, conștientă sau nu, și fetița respectivă savura acele momente, doar știa principiul “daca mă bagă în seamă, înseamnă că-i place de mine!”. Totul era atât de frumos și de nevinovat! În pauză, ne luam pachețelele de acasă și o zbugheam în curtea școlii, unde cu o mână mâncam (fiecare ce găsea în pachet și mai făceam și schimb între noi), iar cu cealaltă ne jucam tot felul de jocuri și de mișcări abracadabrante… Sau săream gardul școlii și mergeam la chioșcurile de pâine sau de dulciuri să ne cumpărăm ceva bun, sărat sau dulce. Știți ce ne luam, nu? Crochete, eugenii, ștrudele, rulade, covrigi, gogoși, ciocolată de casă, salam de biscuiți sau acele spiraline delicioase, cu vanilie sau ciocolata….Maaamaaa, ce bune mai erau!

2. Ȋn faţa blocului! Coboram, după ce ne făceam lecțiile, și veneam cu ceva “energizante” la noi. Să mâncăm, să dăm și altora sau, pur și simplu, să ne lăudăm cu ce ne-au mai cumpărat părinții. Și iar apăreau: gumă de mestecat “Turbo” (cu tot cu surprize), plăcinte făcute de bunica, gogoși, salam de biscuiți, ciocolată, glucoză, halviţă și, da, spiraline cu cremă de vanilie sau ciocolată… Eram mânjiți până la urechi, râdeam unul de celălalt, dar nu ne înduram să renunțăm la ele… Și după ce că erau atât de bune de ți se topeau în gură, nici nu costau mult…

3. Ȋn casă! Ne chemam prietenii să ne mai jucăm un pic, mai ales dacă afară era urât. Și veneau părinții la noi în cameră cu plăcinte, clătite, prăjituri de casă, salam de biscuiți, batoane de ciocolată si…nelipsitele spiraline.

Ne-au confiscat multe comuniștii sau, mai bine zis, au încercat. Dar libertatea de a visa, de a spera, de a ne exprima chiar și în șoaptă, de a improviza nu au avut cum să ne-o ia. Iar copilăria noastră, deși lipsită, de multe ori, de lumină, căldură, apă caldă, cărnuri rafinate, băuturi fine, cafea naturală sau fructe exotice, a fost incredibilă pentru că am avut părinți sau bunici atât de inteligenți și de inventivi, încât ne-au făcut, din nimic, cele mai bune și gustoase (şi sănătoase!) dulciuri. Printre care și spiralinele. Pe care, apropo, m-am bucurat enorm să le revăd în magazine de curând, mulțumită celor de la PAN FOOD, care s-au gândit să le relanseze – umplute cu cremă de ciocolată, cocos şi vanilie. Și nu numai pentru nostalgici ca mine!

În timp ce scriu, savurez amintirile copilăriei...

Articol preluat.

AddToAny

Printfriendly

Popular